Pentru unii muma

Pentru noi astia de aici ciuma a inceput: nu ajunge nimeni la nasul lu' euroi, dolaroi...!
To be continued. Se inlocuiesc penalii idioti cu albastrii in mod transparent. A se citi cu transparentele trase. Iar o luam de la capat. Corect, intram in normalitate: nu e bani decat pentru ce trabe!

Erata

Marea unire a cutitelor lungi care a readus Romania normala si docila cui trabe in 2019 la centenar de la cosmar!!

Capitalism criminal

Astazi e alta facatura birocratica. De data asta privind copii. Cladirea parlamentului cu talharii avand cutitele lor lungi mizerabile si negociabile in el va fi iar smecher iluminata. Un sfert din copii romani sunt sub pragul de saracie!!! Asa e cand ai un herr proffesor la butoane... Interesat cum sa servileasca pre stapani si sa negocieze cu cutitele lungi ca sa iasa cum ii trabe, cutite care se lasa "negociate" pre cand papa banii tarii, si ce bani, aici si colea departe... Avem cea mai tare mortalitate infantila suntem ca in tot ce este rusinos si anormal number one... Adevarul iese la lumina intr-un fel sau altul dar degeaba ca maine va fi alta sarbatorire a birocratilor, alte cladiri luminate, bennere, palavrageli, statistici, directive, bani aruncati aiurea si toata mizeria de zi cu zi... Asa sa va ajute Dumnezeu imbuibatilor vandabili si negociabili... Ati citit Fetita cu chibrituri... dar ce va pasa si conteaza, banu sa va iasa...

Orbetul si hursul

O data pusa mana cu japca pre tot ce sufla in tara, meditatii o iau cu sfaiala razna. Dau afara prefectii penali ca un urs a agonizat pre sosele si mucles dicles despre romanii cu sclavii sexuale, la munca moca si alte mizerii nu aiurea. De aia poate se ocupa number one in iuropa justitiara cand se apuca de traba ei? Oricum baietii care ne fac rasisti in spiritul celor multi care papa banii nostril in parlamente, consilii si fonctii unde trabe au deja alta partitura!! Halal baieti si fete mai aveti un hop si dupa aia o sa vedem noi! Deocamdata mucles important e hursu nu romanii si sa se faca ce trabe ca sa merite corul strainatatii care abil i-a acompaniat pe orbetii bleu, toti oamenii lu’ herr professor! Asa sa va ajute Dumnezeu iubitori de hursi, paduri, aur, petrol, gaze si ce mai trabe, nu de romani!

Trenul

Gara noua din Tulcea

Gara din Stanesti pe ruta Videle - Giurgiu

Am avut noroc! Linia de cale ferata Medgidia-Tulcea, parte facuta inca de turci, si la fel ramasa cred eu, fiind mai putin privilegiata, oricum astazi este ingrozitor ce se intampla, am mers destui ani cu locomotivele cu aburi. Erau adunate multe, dupa 1989, la Fetesti parca si cred ca politicienii inaintasi, tot penali sadea ai cutitelor lungi de astazi s-au infruptat din ele si liniile care depaseau campul vizual al calatorilor... casandu-le si... la fier vechi evident...ca toata tara cu ce avea din metal, aurul l-au dus, cu trenul oare, departe de noi...!! Fatalitate, o linie pe care am mers ceva ani buni de cateva ori pe saptamana la ore mici dimineata si mari noaptea nu mai functioneaza de prin 2005. E greu, interesele nu tin de melancolii si traditii. Gara Progresul si cea din Giurgiu sunt cam monumente istorice dar ce conteaza in momentele astea isterice de astazi...

Eram mic, privilegiat sa dorm pe catifeaua roasa si afumata de la clasa I; incet am apucat sa ajung cu geamul deschis sa tin mainile afara, uneori cu perdeaua falfaind ca un drapel in curentul cu zgura si fum din plin. La Cernavoda am avut totdeauna senzatia ca am plecat de-adevarat de acasa iar dorobantul vazut la intoarcere insemna ca sunt déjà acasa in Dobrogea mea draga! Nu am mers prea mult, copil fiind: la mare in fiecare an, la rude la Bucuresti, Ploiesti, Oradea si prin statiunile cu aer curat si ambianta de odihna si recuperare. Am prins dupa moartea mamei si trenuri aglomerate cum Amza Pellea a descris cu atata arta, fara Suca e drept! Am mers cu personalul de noapte student fiind si nu pot uita cand m-am trezit inconjurat de rrome care erau atentionate de una mai geografa: „Uite fa canalu’ Marea-Dunarea Neagra!”. Am mers apoi in deplasari unele lungi altele mai scurte, la vagon de dormit sau clasa I si II. Iubesc trenul, am mers la Paris, nu ascuns in toaleta ca Brancusi parca dar nu am dormit peste 30 de ore, o ora si ceva a asteptat pana sa intre in Gara de Est unde siruri de jandarmi cu batele din dotare cerneau democratic pe cei din gara. Am mers si cu TGV discutand cu niste batrane elegante si inca feminine care imi povesteau in engleza ce viata dusesera lucrand ca tinere functionare nemtoaice la aliatii americani victoriosi primind lapte condensat si ciocolata pentru o dragoste falsa acordata ofiterilor superiori ocupanti… Mii de discutii, regret ca nu am avut cum sa pastrez idei si relatari minunate. Destainuiri pentru ca trenul, are acea siguranta ca omul cu care pierzi timpul ca sa treaca mai repede pana la sosire nu are cum sa mai fie in contact cu tine niciodata… daca nu il cunosti dinainte... Am comparat chiar viata cu un tren: unii se nasc la vagon special cum aveau maresalii Romaniei si regii cu consoartele lor in vremurile cand taranii erau desculti si infometati, cu gari construite departe de sate pentru ca magaziile marilor proprietari nu trebuiau sa fie cu gloata in jur, cativa soldati sau jandari cu cartuse de razboi tineau pe fomisti departe de oala cu miere pentru care eram granarul iuropei… Imi place trenul, regret nesimtirea cutitelor lungi din parlament ca nu au pastrat garile minunate care acum sunt devalizate, adevarate ruine ale ce a fost tara asta. A doua armata a tarii este acum la pamant cu mii de directori in fonctie si angajati care sunt din ce in ce mai putini. Un director, sef ceva a vrut sa faca un curs de mecanici si conductori, a adunat toate cele necesare pentru aprobare; dupa o luna au ramas doar cativa sarantoci restul cand au auzit ca trebuie sa vina la ore mici la munca, fara bautura si alte delicii de azi au dezertat. Cei care ar fi vrut sa absolve un curs care le aducea o raza de bunastare si siguranta au fost abandonati ca nu mai renta... A rentat flota si CFR-ul distrus de cel care rade pe la Bruxelles hoteste, infrastructura e la pamant si cate si cate. Inchid ochii si vad aburul care ii infasura pe cei dragi care imi faceau cu mana alergand pe peron pana trenul prindea viteza si daca aburul voia piereau din campul meu vizual. La fel la sosire printre aburi apareau cei dragi veniti la cap de peron ca sa ma vada mai repede... Eram minunat de padurea de la Codru care ramane ceva minunat si azi. E un rest din ce umplea Dobrogea, stejar cu liane... Raurile cristaline copacii cu verdele crud de primavara si aurul portocaliu maroniu al toamnei. Zapada, ploaia care picteaza geamul, toate au farmec aparte in viteza trenului. Odata venind de la Ploiesti la Bucuresti am urmarit pe fereasta o eclipsa de luna. Deci unii, nu multi, se nasc la lux, altii la clasa I, unii ceva mai multi la clasa a doua si inca milioane in vagoane de animale si marfa. Unii raman pana la capatul vietii lor ca trenul merge, merge.. taca taca... taca, taca... Apoi coboara in neant... Unii coboara definitiv prematur, altii se arunca, unii pleaca de nevoie de la lux la mizerie sau rar vitavercea. Viata e un tren in miscare, din ce in ce mai nesigur azi... Cat de minunat era cel de demult! 

Stagiar la Stanesti

Prezidentiale

Fara dezbatere!!

Romania antipenala, accidentezi manga o copila si apoi... devii prim ministru care trabe!

Cutitele mele lungi!

Vinerea neagra in fotbalul romanesc

Nu mor caii cand vor cainii!! Bravo copii, continuati ce ati realizat anul trecut! Cu un arbitru care zambea inocent la pustanii iuropeni sadea care cotonogeau ca pe maidan pre flacaii nostri, baietii favoriti au furat-o cu toate aste la un scor pre care nu prea cred ca il digera. Urmeaza asta seara batalia cu vikingii "speriati" de romanii penali ca ii vor ataca in hotel, asa cum vajnicii norvegieni blamau minunatul gand al romanilor penalizati de rasism!! de a umple stadionul cu copii cu toata ora inaintata... Se vede ca la cultura lor confunda tara mea urgisita peste tot in iuropa de masculii alfa cu a lor femele  care latra prin strainataturi in speranta unui Nobel, cu Franta par example unde se sparg geamurile autobuzelor cu fani sau jucatori ca la Verdun. Succes romanii mei cu toate mizeriile iuropene si nu numai.

Pesta penelista

Oamenii presedintelui, genialii 4 in 1 au decretat:

Fara medic veterinar pre si post mortem (pentru porc deocamdata) nu se sacrifica suinele! Altfel amenda... penalilor...

Era un banc pe vremuri: (mizerabil dar la mintea orbetilor apreciati de strainataturi) Doi romani (erau inca), discutau despre obiceiuri. La voi se ingroapa mortul cu popa? La noi popa ramane viu nu se ingroapa!! 

Samarineanul milostiv

Pilda samarineanului milostiv, ce se citeşte în Duminica a 25-a după Rusalii, în cadrul Sfintei Liturghii, i-a şocat pe primii săi ascultători, adică pe evreii de acum 2000 de ani, prin alegerea, ca personaj principal al parabolei, al unui om de neam samarinean, neam pe care evreii îl urau cel mai mult. Țara locuită de evrei, în vremea Mântuitorului, cunoștea două provincii: Galileea, la nord și Iudeea, la sud. Între aceste două provincii se interpunea Samaria. Când trebuiau să meargă din Iudeea în Galileea și invers, evreii nu treceau prin Samaria, deși drumul era cel mai scurt, ci preferau să ocolească, mergând prin deșert, pe unde greutățile erau foarte mari, din cauza lipsei apei și a atacurilor fiarelor sălbatice. Când erau totuși forțați să treacă prin Samaria, făceau călătoria în mare grabă, iar când ieșeau din acest teritoriu, își scuturau sandalele, ca nu cumva praful samarinenilor să spurce pământul sfânt al evreilor.

Odată cu divizarea regatului Israel, în anul 930 î. Hr., urmată de moartea lui Solomon, Regatul de Nord, cunoscut de acum sub numele de Israel și cel de Sud, numit Iuda, au purtat războaie unul împotriva celuilalt, timp de două secole. Omri, al șaptelea rege al lui Israel, care a venit la domnie în anul 885 î. Hr., a cumpărat un munte, pe care a zidit un oraș, pe care l-a numit Samaria, după numele lui Șemer, cel care i-l vânduse (III Regi 16, 24), întreaga regiune din jur devenind cunoscută sub același nume. Samaria, împreună cu regii care au domnit acolo, au devenit cunoscuți pentru idolatria lor. Cel mai cunoscut rege idolatru este cunoscut în contextul activității profetului Ilie și acesta este Ahab, a cărui soție, Izabela, de origine feniciană, a omorât profeții Domnului, aducând în regat sute de profeți și preoți ai zeilor Baal și Așera. În 722, î.Hr, după un asediu de trei ani, regele Șalmaneser al Asiriei a cucerit Samaria și a deportat elita israelită în Arisiria. Succesorul acestuia, Sargon, „a adunat oameni din Babilon, din Cuta, din Ava, din Hamat şi din Sefarvaim şi i-a aşezat prin cetăţile Samariei în locul fiilor lui Israel” (IV Regi 17, 24). Fiecare grup stabilit în regiune a venit cu propriile lui zeități, creându-se un amalgam de credințe politeiste și, de aceea, Dumnezeu a trimis lei ca să-i omoare, deoarece „nu cinsteau pe Domnul” (IVRegi 17,25). În urma acestor evenimente, coloniștii îi raportează regelui faptul că leii îi omoară, deoarece nu cunosc legea Dumnezeului țării în care au fost trimiși. Pentru a remedia situația, regele a trimis din exil un preot, care să-i învețe cum să-L venereze pe Dumnezeu. Deoarece israeliții rămași s-au căsătorit cu coloniștii, rezultatul a fost un popor amestecat, care afirma credința în Dumnezeu și în legea lui Moise, dar, în același timp, venera zeitățile străinilor, cu care se amestecaseră. Așadar, nici populația, nici credința nu era pură. În 538 Î. Hr., la 70 de ani după ce locuitorii Regatului de Sud, Iuda, au fost duși în exil în Babilon, regele persan, Cirus, a permis israeliților să se întoarcă la Ierusalim, unde aveau să refacă ținutul, care rămăsese pustiu și să construiască orașul și templul. După cum relatează cărțile Ezdra și Neemia, samarinenii s-au oferit să îi ajute la reconstruirea templului, deoarece, spuneau ei, se închinau aceluiași Dumnezeu (Ezdra 4, 1-3). Când Zorobabel, conducătorul evreilor întorși din exil i-a refuzat, samarinenii au încercat să împiedice construcția templului, mituind sfetnicii regali și trimițând repetate scrisori regilor persani ce au urmat ladomnie, până ce armatele lui Artaxerxe au venit la Ierusalim și au oprit lucrările evreilor (Ezdra 4, 4-23). Cartea Neemia arată că Sanbalat, guvernatorul Samariei, i-a ridiculizat pe evrei atunci când au început să rezidească zidurile Ierusalimului, aliindu-se cu arabii și amoniții pentru a zădărnici inițiativa evreiască, lucru care nu i-a reușit. Nereușind să domine acțiunea evreiască, samarinenii au construit un templu propriu, pe Muntele Garizim, unde se aduceau jertfe similare celor aduse în templul din Ierusalim. Se pare că acest templu a fost zidit de Sanbalat, cu consimțământul lui Alexandru cel Mare, așa cum menționează istoricul Iosif Flaviu, punându-l mare preot pe ginerele său, Manase, unul dintre nepoții marelui preot din Ierusalim, care fusese izgonit de Neemia, pentru că încălcase porunca de a nu se căsători cu femei de alt neam (Neemia 13, 29). De atunci, templul de pe muntele Garizim s-a așezat într-o poziție de rivalitate religioasă față de cultul oficiat în Ierusalim, până când, în 166 î.Hr., Antiohus Epifanes l-a dedicat lui Zeus Xenios (iubitorul de străini), iar în 109, regele evreu Ioan Hircan, l-a distrus. Dar calea ce a dus la dușmănia dintre evrei și samarineni, așa cum este descrisă în Noul Testament, cinci secole mai târziu, nu se oprește aici. În jurul anului 332 î. Hr., văzând deschiderea lui Alexandru Macedon față de evreii din Ierusalim, samarinenii își revendică descendența evreiască, însă, la scurt timp, îl asasinează pe unul dintre guvernatorii numiți de împărat, lucru care a dus la cucerirea Samariei și colonizarea ei cu macedoneni, având ca rezultat elenizarea poporului. După moartea lui Alexandru, cultul de tip iudaic a continuat pe Muntele Garizim, Iosif Flaviu informând că oricine din Ierusalim, care era acuzat de abateri de la Lege, putea să fugă în Samaria, unde își putea continua forma tradiționala de venerare, în templul contrafăcut. Aceeași pretenție de a avea origini iudaice au afișat-o și când dinastia Ptolemeilor din Egipt s-a arătat favorabilă evreilor, însă a negat-o cu vehemență atunci când seleucizii din Siria și, mai ales Antiohus IV Epifanes, au preluat conducerea regiunii, fiind hotărâți să extermine orice urmă de iudaism. Samarinenii, după cum relatează Iosif Flaviu, au trimis o scrisoare regelui, în care îi demonstrau că erau fenicieni, de origine și că templul de pe Garizim fusese construit de înaintașii lor, care practicaseră anumitesuperstiții evreiești, din cauza calamităților ce se abătuseră asupra lor. De aceea, se arătau mulțumiți de pedepsele primite de evrei și cereau ca templul lor să fie dedicat lui Zeus, lucru care s-a și întâmplat (II Macabei, 6, 2). În jurul anului 109, regele evreu Ioan Hircan a cucerit Samaria, distrugând orașul și templul, iar mai târziu, orașul a fost reconstruit de către romani, iar Irod cel Mare i-a schimbat numele în Sevasta, și l-a organizat într-o puternică fortăreață. În vremea în care Iisus Hristos rostea pilda samarineanului milostiv, cel mai disprețuit popor, în viziunea iudeilor, erau samarinenii. Istoria le dădea toate motivele să urască acest popor corcit, care le crease atât de multe necazuri, popor care îmbrățișase un iudaism corupt, sincretist, atunci când le era favorabil, dar îl abandonase la fel de repede atunci când situația devenise constrângătoare. Și samarinenii aveau conștiința acestei stări de fapt, căci femeia samarineancă îi reproșează Mântuitorului: „Cum Tu, care eşti iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samarineancă? Pentru că iudeii nu au amestec cu samarinenii” (Ioan 4, 9). Dar totuși, în parabola samarineanului, niciunul dintre conaționalii evreului rănit nu se oprește să-i ofere primul ajutor, însă o face unul de alt neam, un ignorant, cu o teologie dezordonată și o istorie care nu-i face cinste. Acesta se oprește, se uită la cel care nu ar fi ezitat să-l scuipe în față dacă ar fi fost în stare bună și inima i se frânge, văzând starea celui care îi era dușman declarat, încât îi bandajează rănile și îl duce într-un loc unde putea să fie îngrijit, pentru a-și restabili sănătatea. Iisus putea să aleagă pe oricine pentru a juca rolul aproapelui celui căzut între tâlhari, dar nu a făcut-o. Alegându-l pe samarinean, a făcut o breșă adâncă în modul de gândire al evreilor. L-a ales pe cel mai disprețuit, pentru a arăta că, în fața lui Dumnezeu nu este importantă originea cuiva, ci important este doar atunci când atributul dumnezeirii, iubirea, se manifestă în viața făpturilor Sale. (sursa internet)

1.700.000 de euro

Dai un ban dar cine trabe mai sta 5 ani in fata... Atata ne costa pentru ca sa iasa cine trebe! Cei cuminti care au luat 10 pentru ca stiau ca apa e uda voteaza cu zilele, de ce nu cu anul prin posta electronica si aia amarata falimentata de baietii de baieti ca sa o ia cine trebe degeaba... Au votat unii deja si pentru turul II, acuma e ca la ruleta ruseasca, daca au nimerit e bine daca nu mai trag o data!!!???. Chiar de Socola sau ca in bancurile cu prosti (adica tot noi). E bine, dupa 30 de ani au vazut baietii platiti gras ca se vand la prostii de mai sus carne si mai multe produse perisabile sau nu platite ca dincolo ca pret stricate, prost depozitate... Cam 25 de ani au trebuit cand CFR era pe butuci sa constate baietii de baieti gras platiti ca nasii luau banii pentru ei si haitele de smecheri deci nu se plateau bilete la cassa cum era normal, rentabil si civilizat... Nu avem atatea dar trebe sa iasa cine trebe ca sa poata acuma sa faca ce se vrea de pi afara ca pana acuma ajutorul a vinit... di afara! Cu prostii faci ce vrea muschiul tau scrasnit!! De 30 de ani numai tepe am avut la alegeri acuma avem parte de 14 candidati care ne vor numa ghini! Se intrevede deja rezultatul: si violati si cu banii luati!! Asta ne este soarta, hai la bot sa o luam la vot. Pardon parca era invers, asa cum e tot ce facem de trei decenii, copiind ca maimutele in care arunci cu pietre ca sa arunce si ele cu banane sau ce au mai bun... Si asta cam de 100 de ani, centenarul bata-l ciocanu...