Agonie si extaz

Incursiune in lumea Renasterii italiene

Unul din primele filme vazute de mine la cinematograf a fost “Agonie si extaz”. Citind cartea imi dau seama ca de fapt grandioasa realizare care cred ca nu mai poate fi repetata deoarece mutantii postumani de azi nu ar mai pierde timpul cu “siropeli” atat de maiestrit prezentate si atat de admirate atunci. Doar daca vre-un monstru ar calca victorios peste domeniile papei facand praf cladirile de acolo, continuand sinusoida tipic umana reprezentand perioadele de distrugere si minciuna, ca acum cu cele de maretie spirituala si materiala, poate atunci, tinerii si gloata ar navali sa mai cumpere filmul in ce forme ar fi el. Important pentru mine e ca atat cat voi trai, micimea aceea a sufletului si trupului meu in fata geniului nu o voi mai trai niciodata atat de maret. Ce copil mai poate ramane cu asa ceva azi cand totul, joc sau film, e teroare si distrugere… Cartea este insa cu totul altceva. Maiestria unui mare scriitor de a invia o lume pierduta in timp, a carei creatie sta astazi sub pericolul distrugerii de catre niste urmasi pentru care in afara zeului ban nu mai exista altceva, e aproape iminenta. O lume in care e un amestec ingrozitor de mult rau si un pic doar de bine, in care raii sunt conducatori plini de ei invaluiti in platosa unor realizari stiintifice care ii fac in mintea lor redusa sa se creada Dumnezei. De aceea se distrug bibliotecile, de aceea triumfa incompetentii si mutantii iviti parca din SF-urile care au milioane de “fani”. E adevarat ca drumul e mereu inainte dar daca vezi ca toata mizeria asta numita omenire se indreapta cu o viteza astronomica spre dezastru ai macar posibilitatea de a te afunda intr-o lume a caror traitori si-au lasat obolul lor unor urmasi nedemni. Macinati si ei de rautate, boli, razboaie, psihopati ajunsi la putere, au avut insa puterea sa separe neghina de palamida si sa lase urmasilor capodopere Dumnezeiesti. Azi ce lasam celor ce ar urma: ura, jaf, javre pe post de demnitari, tepe inimaginabile… Ce istorie mai poate avea Romania de exemplu… Bancorex, minciunile electorale, valizele cu bani purtate de derbedeii care mai erau si platiti ca demnitari sau politicieni, ce… care poate fi Capela Sixtina a timpurilor de azi. Intrigi, turism si consumatorism feroce… 

Uneori am impresia ca aceasta lume fara Dumnezeu e voit lasata asa. Teoriile noi de azi cum ca nu ne trebuie ordine,ca legile naturii si firii umane e normal sa fie incalcate ne duc la dezastrele de care avem parte. Michelangelo a facut ce a facut zdrobit de vointa unor papi care i-au stiut valoarea dar l-au chinuit amarnic. Numai un om disciplinat, cu daruire pentru familia sa si mai ales care vedea in munca de sculptor si fara vointa sa de pictor, rostul vietii putea, avand si un har nemaipomenit sa lase ce a lasat el. Jafurile luptele dintre fiarele umane au distrus mereu minuni create cu truda, disciplina si geniu. Pacat.