Cosmar

Dupa Catedrala fala lumii si Parisului, Notre Dame a venit randul padurilor amazoniene, la incendiere! Astfel si plamanul planetei asteia vicioase si viciate de toti sceleratii pamantului care se autodistruge pas cu pas incet dar sigur are parte de ce este mai rau... Baietii de baieti si mai nou fetele de fete, un fel de majorete sau foste care iata hotarasc soarta la planeta asta ca fostele ghicitoare cu glob impresionant de sticla si carti soioase imbibate cu tot felul de abracabadabrante amestecuri de creasta de cocos negru, laba de iepure etc… din alte vremi cu suita lor de ONG-isti, asociatii, afaceristi verosi,  specialisti, si vesnic mancatoarea din vidanje media care trebe... se intalnesc in G-uri 7, 8, 9, 10... dar si in congresuri si cu succesuri cu tot felul de hartii incheiate ca rod al muncii zdrobitoare a birocratilor, tehnocratilor s. a. m. d. intelegerii betonoase a lor, ranjete si pupaturi in poze de familie cu discursuri sforaitoare de fapt parastase in avanpremiera la distrugerea planetei. Asa sa ii ajute Dumnezeu!

RAZBOIUL

Cuvânt groaznic: sânge, jale,

In urma lui doar jar și scrum...

Cu oameni morți, cu trupuri ciopârțite

Ce-noata-n sânge și în fum...

Zeu plin de demnitate,

Zeu cu chip măreț, dar slut,

Ce jertfe ai primit dintotdeauna,

Ai împărțit și moarte și dreptate!

Nicicând nu ai lăsat o clipa

Pacea-n Univers, ci crunt,

Ai îndemnat pe oameni spre mai mult.

Orbit-ai ochi cu aur și pământ,

Dar ai sculat și sclavii pentru libertate,

Maret, dar crud ai fost și ești, o Marte!

Popoare-întregi vărsat-au sânge

Pentru un Cezar sau Napoleon,

Pentru un ideal mort și în van,

Sau alții îmbătați de-un demon

Care-n Berlin urla, au năvălit în lume

Visând ca sunt singuri în stare a o-ngenunchia.

Dar numai moarte-au obținut și jale

Caci Libertatea, altar sfânt de aur,

Nicicând mai mult de-o clipa n-a pierit

Si ca și Phoenix, din cenușa și sângele acelor ce luptară,

Renăscuta, s-a înălțat mai demna,

Si-n fata ei, orbit de-a ei putere,

Năvălitorul, dușmanul ei de moarte,

Lipsit de vlaga și de idealuri

Piere....

Tulcea – 1976