Boby, de la ferma 10 Vieru a IPILF Giurgiu
Incordare
Am luat acest caine, catea de fapt de la niste prieteni de
familie. Avea un latrat sonor ca i-am spus, tata de fapt, Rex. Celalat, Pic a
murit otravit, a fost ingrozitor... Rex a fost "in functie" pana la
26 octombrie 1976 cand buldozerele au inceput sa sape in curtea noastra. A fost
ultima noapte petrecuta de cei cinci: mama, tata, bunica, valentin George si cu mine in casa care de a doua zi urma sa nu mai fie. Rex era legat in fata beciului. Exact unde cu ceva vreme s-a zbatut Pic, izbindu-se
de acoperis si usile masive... Cred ca am lasat si lemnele taiate mafiei
demolarilor de care am aflat multi ani mai tarziu. Ca termitele
"valorificau" tot. Ceea ce nu stiam cand l-am pictat pe Rex era ca
urletul acela din ultima noapte de acasa nu imi va iesi din minte niciodata.
Atata ingamfare a omenirii, atata stiinta si antistiinta, dar cine imi poate
spune, la talk show-uri sau la Academie ce l-a determinat pe acel caine sa se
comporte asa. A doua zi a devenit liber. Sau libera. Nu stiu cum dar mereu fata
cate 10-12 pui, omora din ei pana ramaneau cativa care erau minunati dar
trebuia sa fie dati cuiva. Ce instinct, ce facea ca in acea ultima noapte de captivitate pentru fiinta
aceea care a devenit libera de adoua zi (invers pentru noi, care de atunci urma sa nu
mai avem casa si curtea noastra) sa urle permanent, era o prevestire sumbra
pentru o schimbare ireversibila a sortii noastre, a celor care nu am inchis un
ochi in acea noapte de cosmar.... E banal acest tablou in ulei pe carton dar
cate amintiri imi readuce in minte si suflet...
In Herastrau, din stufisul unui brad m-am pomenit atintit
de privirea patrunzatoare a unui graur. Parca imi reprosa: "Te vad, te
vad!" Ochiul acela mi-a amintit de credinta milenara a celor care petrec
un scurt timp pe Pamant in cinste si curatenie ca, indiferent de ce faci si
zici in viata asta efemera, undeva sus, exista un ochi care vede si judeca
odata si o data toate faptele tale. Material cam stim ce e dar cu sufletul ce
se intampla la despartire nu prea stie nimeni, nici minciuni, dar nici ce e in
adevar...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu