Idolii tineretii mele

In ce priveste latura artistica a educatiei mele am fost fascinat de doua personalitati nord-dobrogene care au depasit cu mult masa de iubitori si inchinatori de o viata ai artelor frumoase dintotdeauna de pe aceste meleaguri. Despre Alexandru Ciucurencu am aflat de mic faptul ca era fiul unei femei sarace care spala si rufele familiei bunicii mele. Poate inclinatiile bunicii spre pictura, sevaletul din magazia cu vechituri pe care l-am folosit pana mi l-a rupt ca sa nu mai pierd timpul la peisaje si sa ma pregatesc pentru bacalaureat, nu voit poate, dintr-un gest mai brusc, vechimea lemnului mancat de carii, amintirile si poate neimplinirea viselor ei de tinerete, fiind principalele cauze ale frangerii lui sau amintirea casei care a macinat-o pana la moarte..., tablourile pictate de ea, una din panze se pare ca era pictata pe o schita a marelui pictor, nu erau straine de trecerea stelei lui norocoase prin curtea casei noastre (el era nascut in 1903, bunica in 1909), casa demolata in 1976. Am fost totdeauna fascinat de culorile pastelate ale acestui mare pictor, poate lumina din locurile natale laudata si cautata de toti maestrii a trebuit sa poarte un nume in pictura: acesta a fost Alexandru Ciucurencu. Cand l-am vazut impreuna cu Ion Jalea, doi batrani plapanzi ingreunati de titluri si de respectul intregii suflari artistice si politice a Tulcei am ramas cu un fior de admiratie care ma strabate si acum dupa atatia ani. Oamenii nu au nevoie de aceasta VIP-uire de acuma, au nevoie de ceea ce ramane in urma muncii, genialitatii lor si respectului unui popor, acordat cat mai in unanimitate de cei din tagma lor. Sunt cantareti de muzica populara si usoara care cand treceau pe starda erau aclamati si salutati cu dragoste de toata lumea. La muzica usoara si populara se pricepeau toti. La marile personalitati din alte domenii trebuie sa existe plecaciunea mai mult sau mai putin sincera dar neaparat datorata neputintei de a-i ajunge, a celor din tagma lor... Un asemenea moment inaltator am avut onoarea si mandria de a mi se intampla in foaierul gradinii cinematofrafului de vara Dacia din Tulcea spre apusul vietii celor doi titani.

Erau si vorbe veninoase cum ca Ciucurencu ar fi fugit la Paris ascuns in plafonul WC-ului unui tren. Nu cum a ajuns ci ce a ajuns este important si mai ales ca au existat oamenii in vest si est care sa ii aprecieze just valoarea. Si ce valoare !! Tocmai acest fapt ca o femeie cu palmele distruse de soda si frecat rufe a avut acea mare satisfactie autuma sau postuma de a avea un asemenea fiu este ceva minunat...

Ion Jalea era ciung, e un mister pentru mine cum reusea sa faca atatea sculpturi ramase in istoria artei universale. Legat de statuia lui Mircea cel Batran din Tulcea eram la mare si la un meci in holul hotelului m-am aflat langa un specialist in suduri speciale de pe la Oradea sau Slatina. Isi amintea cu mare placere de Tulcea unde era cu o echipa in delegatie. Aveam atunci un prim secretar Teodor Coman ajuns apoi ministru de interne dar mazilit la fuga lui Pacepa. Era o data limita, 23 August cred, cand statuia trebuia sa fie inaugurata poate chiar de Presedintele Romaniei. Echipa de artisti era total in afara pretentiilor primului secretar. El cu ai lui au fost chemati la acesta si in cateva zile au executat montajul care era floare la ureche fata de ceea ce faceau ei in mod obisnuit. Imediat au primit un apartament de serviciu pentru perioada detasarii si o saptamana de vis in Delta nu ca acuma cu mrejele consumatoriste in jur ci acolo la mama lipovenilor, a fiilor adevarati ai Dunarii. Omul a fost rasplatit impreuna cu colegii lui pentru o lucrare care in primul rand datorita geniului sculptorului a devenit ca si alte statui de personaje istorice ale sale emblema de data aceasta a dragii mele urbe natala, Tulcea.

Europa diluvii si desert

Cu ce Ti-am gresit Doamne de ne-Ai dat pe mana astora?

La Paris se intalnesc in curand, iar ca sa se intalneasca marii distrugatori ai Pamantului "ingrijorati" ca e jale. Capitalismul talharesc, "marile impliniri" ale facaturilor distructive, o lume fara siguranta zilei de maine, nivelata, fara nici un interes national si de grup etnic, disperata, din carton sclivisit, cu arme sofisticate in loc de prosperitate, revolutii policrome si sangeroase, milioane de refugiati, de disperati goniti de acele mari revolutii din tara lor, miliarde de autovehicule care circula besmetic ca sa aduca incasari cui trebuie, miliarde de telefoane ultramoderne inutile in fond, milioane de hectare de paduri distruse, milioane de cai de comunicatii inutile si ele, milioane de turisti in goana dupa distractii de au facut poteca si pe Himalaia, evident alaturi de un nou munte de mizerii... urbanizare fara noima, opulenta consumatorista versus pauperizare aducatoare de profit negutatorilor de droguri, carne vie, carne moarta, turism dement, ospitalitate fara gazde cu suflet, concerte si revelioane cu milioane de instrainati de traditii si ce e normal urland in strada “shoulder by shoulder”....in frig, ploaie, cu copii (daca ii au ca parinte 1 sau 2) in carca tot in vitregiile naturii si amaratii de ei, victime ale unei reforme educative continui, fara farmecul minunat al Craciunului si Anului Nou....de alta data, din alt secol, din alta lume candva stabila si cu natura urmandu-si cursul firesc, fara potop, desertificare, furtuni si alte fenomene extreme puse pentru noi boii consumatori de de toate si mai ales minciuni pe seama... boilor si vacilor, da suntem o mare turma aducatoare de profit nemernicilor circari care mai dau la Paris o ultima poate reprezentatie.... Naturism, body building, etc. etc. Mutanti care tremura sa aiba ultimele facaturi numite gadgeturi, cercei care spun unde e cheia de la masina etc. Consum si saracie, ursi care cauta in ghene ca nu mai pupa carnea alocata de la buget ca o fura mafia silvicultorilor hamesiti cu masini 4x4 ultimul racnet ca doar lucreaza cu aurul verde...si caini si pisici miliardari... O lume nebuna careia nu ii pasa. Un student la geologie intrebat de mine ce crede despre ce e azi a zis: "Decat sa profite altii dupa noi de resursele astea cate mai sunt mai bine profitam noi." Fara copii, fara Dumnezeu doar consumand si aduland zeul ban... si facand fiecare ce vrea muschiul si incultura lui bine orchestrate de advertising…. Oricum la marele fas, pardon congres vor veni ca sa vada Parisul iarna cativa pilosi/lingai din fiecare stat, vor viza delegatiile, vor piguli prin bunatatile de la dineuri, se vor aduna cateva mii de dosare sau foldere virtuale cu materiale superstiintifice…, vor mari ratingul media ca in final sa o lase pe alta data.... marii lumii cu lacrimi de crocodil vor mai arata pentru a cata oara oare, ce masuri drastice vor lua pana prin 3050 cand nu vor mai fi nici ei nici partidele lor netrebnice poate nu va mai fi nimica si GATA.

Tulceni

Rusu Rodica 

Gunter Forst Gasser

Talentat pictor tulcean, ramas in eternitate prin pastelurile sale de o mare finete, precadere o au peisajele. A locuit mullti ani in Sulina unde a avut cadrul natural propice. Am fost sub coordonarea domniei sale intr-o tabara de creatie la Manastirea Cocos. Mare iubitor al vietii, un om cu o cultura vasta avea doua licente: TCM si Arte Plastice. Dumnezeu sa il odihneasca!

Mihailov Florin

Parintele Cosma si fratele Ion.

Olteanu Ion

Copii intalniti in Tabara Cocos Niculitel

Model la ora de pictura la Scoala de Arte Plastice Tulcea