Cosmar

Dupa Catedrala fala lumii si Parisului, Notre Dame a venit randul padurilor amazoniene, la incendiere! Astfel si plamanul planetei asteia vicioase si viciate de toti sceleratii pamantului care se autodistruge pas cu pas incet dar sigur are parte de ce este mai rau... Baietii de baieti si mai nou fetele de fete, un fel de majorete sau foste care iata hotarasc soarta la planeta asta ca fostele ghicitoare cu glob impresionant de sticla si carti soioase imbibate cu tot felul de abracabadabrante amestecuri de creasta de cocos negru, laba de iepure etc… din alte vremi cu suita lor de ONG-isti, asociatii, afaceristi verosi,  specialisti, si vesnic mancatoarea din vidanje media care trebe... se intalnesc in G-uri 7, 8, 9, 10... dar si in congresuri si cu succesuri cu tot felul de hartii incheiate ca rod al muncii zdrobitoare a birocratilor, tehnocratilor s. a. m. d. intelegerii betonoase a lor, ranjete si pupaturi in poze de familie cu discursuri sforaitoare de fapt parastase in avanpremiera la distrugerea planetei. Asa sa ii ajute Dumnezeu!

RAZBOIUL

Cuvânt groaznic: sânge, jale,

In urma lui doar jar și scrum...

Cu oameni morți, cu trupuri ciopârțite

Ce-noata-n sânge și în fum...

Zeu plin de demnitate,

Zeu cu chip măreț, dar slut,

Ce jertfe ai primit dintotdeauna,

Ai împărțit și moarte și dreptate!

Nicicând nu ai lăsat o clipa

Pacea-n Univers, ci crunt,

Ai îndemnat pe oameni spre mai mult.

Orbit-ai ochi cu aur și pământ,

Dar ai sculat și sclavii pentru libertate,

Maret, dar crud ai fost și ești, o Marte!

Popoare-întregi vărsat-au sânge

Pentru un Cezar sau Napoleon,

Pentru un ideal mort și în van,

Sau alții îmbătați de-un demon

Care-n Berlin urla, au năvălit în lume

Visând ca sunt singuri în stare a o-ngenunchia.

Dar numai moarte-au obținut și jale

Caci Libertatea, altar sfânt de aur,

Nicicând mai mult de-o clipa n-a pierit

Si ca și Phoenix, din cenușa și sângele acelor ce luptară,

Renăscuta, s-a înălțat mai demna,

Si-n fata ei, orbit de-a ei putere,

Năvălitorul, dușmanul ei de moarte,

Lipsit de vlaga și de idealuri

Piere....

Tulcea – 1976

Agonie si extaz

Incursiune in lumea Renasterii italiene

Unul din primele filme vazute de mine la cinematograf a fost “Agonie si extaz”. Citind cartea imi dau seama ca de fapt grandioasa realizare care cred ca nu mai poate fi repetata deoarece mutantii postumani de azi nu ar mai pierde timpul cu “siropeli” atat de maiestrit prezentate si atat de admirate atunci. Doar daca vre-un monstru ar calca victorios peste domeniile papei facand praf cladirile de acolo, continuand sinusoida tipic umana reprezentand perioadele de distrugere si minciuna, ca acum cu cele de maretie spirituala si materiala, poate atunci, tinerii si gloata ar navali sa mai cumpere filmul in ce forme ar fi el. Important pentru mine e ca atat cat voi trai, micimea aceea a sufletului si trupului meu in fata geniului nu o voi mai trai niciodata atat de maret. Ce copil mai poate ramane cu asa ceva azi cand totul, joc sau film, e teroare si distrugere… Cartea este insa cu totul altceva. Maiestria unui mare scriitor de a invia o lume pierduta in timp, a carei creatie sta astazi sub pericolul distrugerii de catre niste urmasi pentru care in afara zeului ban nu mai exista altceva, e aproape iminenta. O lume in care e un amestec ingrozitor de mult rau si un pic doar de bine, in care raii sunt conducatori plini de ei invaluiti in platosa unor realizari stiintifice care ii fac in mintea lor redusa sa se creada Dumnezei. De aceea se distrug bibliotecile, de aceea triumfa incompetentii si mutantii iviti parca din SF-urile care au milioane de “fani”. E adevarat ca drumul e mereu inainte dar daca vezi ca toata mizeria asta numita omenire se indreapta cu o viteza astronomica spre dezastru ai macar posibilitatea de a te afunda intr-o lume a caror traitori si-au lasat obolul lor unor urmasi nedemni. Macinati si ei de rautate, boli, razboaie, psihopati ajunsi la putere, au avut insa puterea sa separe neghina de palamida si sa lase urmasilor capodopere Dumnezeiesti. Azi ce lasam celor ce ar urma: ura, jaf, javre pe post de demnitari, tepe inimaginabile… Ce istorie mai poate avea Romania de exemplu… Bancorex, minciunile electorale, valizele cu bani purtate de derbedeii care mai erau si platiti ca demnitari sau politicieni, ce… care poate fi Capela Sixtina a timpurilor de azi. Intrigi, turism si consumatorism feroce… 

Uneori am impresia ca aceasta lume fara Dumnezeu e voit lasata asa. Teoriile noi de azi cum ca nu ne trebuie ordine,ca legile naturii si firii umane e normal sa fie incalcate ne duc la dezastrele de care avem parte. Michelangelo a facut ce a facut zdrobit de vointa unor papi care i-au stiut valoarea dar l-au chinuit amarnic. Numai un om disciplinat, cu daruire pentru familia sa si mai ales care vedea in munca de sculptor si fara vointa sa de pictor, rostul vietii putea, avand si un har nemaipomenit sa lase ce a lasat el. Jafurile luptele dintre fiarele umane au distrus mereu minuni create cu truda, disciplina si geniu. Pacat.

Cocos Niculitel

Amintiri de la Cocos Niculitel

Am fost, elev fiind, in tabara de unde am diplome la atletism, sah etc. M-a ferit Dumnezeu sa nu fiu eu cel surprins ca se uita cand facea baie la dusuri o calugarita, nici in gasca care a schimbat sticla cu tuica din izvorul de la "Cabana Vanatorului" cu o sticla cu apa chioara, sticla cu tarie fiind recuperata rapid datorita interventiei operative a silvicilor care riscau sa ramana la control fara material pentru concluziile finale... Acolo am aflat, fiind instructor de detasament de data aceasta, ca am fost declarat admis la facultate cu o concurenta de 16 persoane pe loc. La Manastire am fost o luna de zile intr-o tabara de creatie cu domnul profesor Gunter Forst Gasser. Ce satisfactie a fost cand mi-a spus ca ii place imaginea pictata de mine de la "Cruce" ! Crucea e un loc pe un deal de unde a cantat un cocos salbatec la stabilirea locatiei, de unde vine numele manastirii. Aceasta initial nu avea turle, singure giamiile aveau drept sa posede structuri inalte in Imperiul Otoman. Tot pe meleagurile acelea am studiat visinul turcesc, cred unica tema pentru o lucrare la examenul de stat: "Studii privind visinul turcesc Cerasus (prunus) mahaleb L. in zona de nord a Dobrogei". Lucrarea mea de diploma despre visinul turcesc mi-a prilejuit cateva sederi in scop stiintific in zona, dupa minunatele amintiri din tabara de pionieri si cea de creatie la manastire. Tatal meu a contribuit ca inginer hortiviticol, prin anii 60, la extinderea podgoriilor spre milenara Isaccea. Undeva am gasit in cautarea unor exemplare valoroase de visin turcesc "fantana lui Prorocu". Un batran care pastea cateva capre mi-a povestit despre acea ampla actiune. A fost o lectie pentru mine ce inseamna (referitor la tata) sa lasi loc de buna ziua! Se intalneste munte cu munte... Amintiri minunate!

In repaus

Inainte de slujba

Parintele econom

Parintele Cosma

Pe front a jurat ca daca scapa se calugareste si si-a tinut juramantul, si azi legamantul lui e cunoscut de calugari si mireni

Pictat pe lemn de stup casat

Schite

Pictat pe lemn de stup

De la cruce

Drum forestier

Stejari

Spalarea covoarelor

Luminis

Neterminata

Manastirea vazuta de la cruce

Intrare laterala (jos)

Nefinalizata

Nucul

Dupa furtuna

Poienita

Siluete

Stejar cu liane, padurile tipice nordului Dobrogei

Turle in soare

 

Biserica

Chilii renovate

Cuhnia

Casa in ruina (atunci demult)

Cutia PTTR

Tabara de la Cocosu

Basca Nicusor

Cocos Niculitel 5 septembrie 1975

"Un baietel foarte deosebit, la numai 12 ani are o melancolie adolescentina, niste ochi romantici, joaca foarte bine sah, "sac" cum zice el, mi-a facut o buna impresie. Este din Macin."

Moraru Daniel

Sipatchin Ion

Hristodul Lambros

Butan Romica

Un pionier

Poarta principala