Ziua mondiala a turismului

Ziua mobilitatii

Politrucii si birocratii au scornit o zi fara autoturisme pe strazi.... Nu e rau dar e o picatura intr-un ocean de mizerie umana!
Am un vis de ceva vreme, ce ar fi sa avem o lume fara miliarde de masini fitoase si fuduloase de care nu mai poti fi pieton normal, nu mai poti respira aerul, nu mai poti auzi un tril de pasarele etc. fara politicieni, presedinti, regi, ministri, fara criminali, fara escroci fara... atatea rele si oameni rai...
Era un banc cu un popa la care ar fi venit spasita o amarata tanara Maria. Frumoasa foc de altfel. "Parinte am avut un vis pacatos." "Ce vis Marie?" "Se facea ca eram singura la curatenie intr-o camera in casa parohiala." "Se poaate Marie!" "Ai intrat in camera patimas foc sfintia ta!" "Se poate Marie!" "Si te-ai luat de mine parinte!" "Se poate Marie!" Si ai profitat de mine!" Se poaaate Marie! "Si dupa treaba aia pacatoasa si rusinoasa mi-ai dat sfintia ta 100 de lei!" "Viiise Marie, vise!"

Vin prezidentialele

Ziua Internaţională de Monitorizare a Apei – 18 septembrie

Paris, Luvru: omagii geniale aduse femeii dealungul vremii

Imagini: Proorocu Aurel George

Ziua mondiala a caritatii

Traseul corect al furgaselii capitaliste dintotdeauna a fost, este si va fi la final avand ca cireasa pe tort caritatea... Gasesti fraieri faci ONG-uri si alte facaturi si le dai la aceiasi fraieri diferite nimicuri pentru tine, promisiuni, ai grija sa fie cerinte musai ca amaratul sa acceada la ceva-uri sclivisite, necesare lui si astia scot tot din ei, muncesc moca... Ma uit la Rolex-atul tenis unde cei cu racheta in mana ridica bani cu furcoiul si la sfarsit o lady, un sir sau alti bogatani ii aliniaza si le multumesc la gusterii care fac greul pentru minunatul ajutor la organizare si aratare! Poate sunt prea pornit dar am in minte acel fragment din autobiografia lui Chaplin, „Povestea vietii mele” in care niste coconeturi sclifosite si fandosite le-au adus la orfelinat micilor amarati portocale. Ei s-au apucat sa se joace cu ele ca nu stiau la ce folosesc. Eu vad dureros sa vii o data pe an ca sa zici ca Dumnezeu iti iarta jafurile si crimele, sa te duci sa arunci cativa gologani otraviti sau ce ai cumparat cu ei ca sa faci chipurile bine. Sau regine si alte cocoane la care le dadea si le da bine sa ajunga in spitalele de campanie cu tot felul de mutilati sedati sau blegiti de ce bunaciuni au bogatanii in casele lor luxoase, la fiecare inclestare militara draceasca, multe duse cu voluntari in toata lumea ca bogatanii smecheri si pititi la dos sa mai ciupeasca bogatii, interesuri si alte subantelesuri. Ce conteaza, Jean boxeaza... Si ca totdeauna s-a pus in fata o femeie de otel nascuta in Balcani si cu caritati incepand din India a aratat ca daca vrei mai si poti sa faci cu adevarat bine! 

O pica in marele ocean al saraciei si mizeriei umane. Mai hazlie e activitatea a tot felul de papatori de bani grei in slujba femeilor si copiilor urgisiti de cate un badaran mascul alfa ca si altii care ranjesc scrasnit prin media la penali... pai mai nemernicilor daca nu se inlatura cauza, saracia datorata tot hameselii voastre, a alora destepti voi va dati banii degeaba... Sunteti mai rai ca ala alfa... Si asa inchidem cercul capitalismului turbat. Capitalism cu retrocedari, fier vechi si distrugere a tot ce a fost. Si asa cum zicea un patron transformat din fost cercetator in legumicultura romaneasca nu mai gasim bulion adevarat decat la firma lui, restul e facatura cu amidon si miroase chimicale de juri ca e ce scrie la eticheta. Fabricile si fermele, in una din ele mi-am inceput activitatea de inginer sunt acum pierite la fier vechi... Poate cocoanele alora cu Rolex care au distrus fabricile alea comuniste si fermele si sistemele de irigatii dau o data pe an cativa gologani unor amarati trambitand peste tot cata bunatate au si cum voluntarii lor au adus bucurie unor amarati...

Cimitire, cimitire

Viata ca o nalucire

Le-a trecut ca o clipire.

Omul nostru-i zamislire

Care trece-n nemurire,

Daca ai lui mostenitori

L-au mereu in amintire.

Viu are chiar o iubire,

Sa petreaca la venire

Si mereu la pomenire.

In lumea asta cainita,

Se castiga din ce-i fost:

Omul dus devine prost.

Se castiga din mormanturi!

Sufletele-n patru vanturi!

Cine morti-i nu-i cinsteste,

Geaba pe lume traieste!

Parintii mei, Steliana si ing. Angel Prorocu

Chiriasa noastra de la Tulcea, prof. Filipescu Claudia, vaduva o mare parte din viata, fotografia de la mormant ramane martor tacut al dragostei ei care astfel dureaza in timp!

Bunicii mei de la Dragasani Elena si Olimpie Prooroc

Unchiul meu, expert tehnic judiciar, ing. Proroc Dumitru

 

Tot de la Dragasani un scriitor pe care il iubesc, Gib Mihaescu