Cimitire, cimitire

Viata ca o nalucire

Le-a trecut ca o clipire.

Omul nostru-i zamislire

Care trece-n nemurire,

Daca ai lui mostenitori

L-au mereu in amintire.

Viu are chiar o iubire,

Sa petreaca la venire

Si mereu la pomenire.

In lumea asta cainita,

Se castiga din ce-i fost:

Omul dus devine prost.

Se castiga din mormanturi!

Sufletele-n patru vanturi!

Cine morti-i nu-i cinsteste,

Geaba pe lume traieste!

Parintii mei, Steliana si ing. Angel Prorocu

Chiriasa noastra de la Tulcea, prof. Filipescu Claudia, vaduva o mare parte din viata, fotografia de la mormant ramane martor tacut al dragostei ei care astfel dureaza in timp!

Bunicii mei de la Dragasani Elena si Olimpie Prooroc

Unchiul meu, expert tehnic judiciar, ing. Proroc Dumitru

 

Tot de la Dragasani un scriitor pe care il iubesc, Gib Mihaescu