Aniversare rusinoasa

Gara din Stanesti

Nea Petrica paznicul infirm al locatiei Giurgiuplast care a fost leat cu fostul sef al securitatii teleormanene si care isi amintea cand vedea Dacia bleu a colonelului lasand o dara groasa de praf ca a fost sergentul subunutatii unde in calitate de fost coleg de scoala si vecin il corcolise pe viitorul ofiter superior dar nu vorbea cu manie, filozofa doar la drumurile intortocheate ale vietii. Avand pamant mult luase multa bataie de la tatal lui ca sa lase aiurelile cu cariera militara, el trebuia sa vina sa munceasca la pamant ca altfel cine...

Acum 150 de ani turcii au construit calea ferata Bucuresti-Giurgiu nu de drag de cei ce erau pe aicea ci ca sa ajunga mai repede in raialele lor ce aveau de carat din bogata tara saraca…Am facut naveta alaturi de sute de ofiteri si diferiti alti oameni care munceam pe undeva pe traseul liniei sarbatorite astazi. Dar podul de piatra de la Gradistea s-a daramat si trenul s-a suspendat nu ca la japonezi, Doamne Fereste ci din Mersul Trenurilor. Acuma in afara propsperitatii trocaristilor care rad si se imbogatesc pe cadavrul liniei moarte de prin 2007 (incet incet ajunge la secol) se merge cu trenul inclusiv cele internationale ca cei de trista amintire au facut si pod al prieteniei spre pretinii bulgari ca scarpinatul oltenesc. Trenul o ia prin Videle si de acolo direct la Giurgiu. Am vazut acum ani buni Gara Progresu de pornire pe traseul aniversat de unde mi-a ramas in amintire sfungul de campioni in atletism pe care noi cei ajunsi cu tramvaiul il alergam bucata buna de drum pana pe peron si spre cinstea mea nu am vazut niciodata spatele ultimului vagon in zare… Era boierie daca veneai cu autobuzele care aveau capatul chiar langa peron ! Acum trona o ruina de palat de rromi avand ca fundal balarii de inaltimea unui cal cu calaret… Nu stai prea mult ca ai de la cap de tramvai trocariciuri catre unde vrei si chiar unde nu vrei… Am pictat pe ruta Videle-Giurgiu din vremea cand veneam normal de la Giurgiu la Stanesti gara de acolo unde ca stagiar am fost ajutor al sefului de ferma a IPILF-ului giurgiuvean ferma de legume cu peste 300 ha. Nea Stelica paznicul harsait la voce, cu chip vanat si costum de vanator cu jeg peste jeg si deasupra alt jeg, cu un puscoci in dotare avea un pat cu lada in baraca. Cautand niste acte a ridicat un pic canapeaua si am zarit sute de sticle de toate licorile mai ales tarii musai imbuteliate si cu eticheta nu asa... Era si normal la o ferma dubla ca suprafata sa existe si o asemenea aprovizionare din partea celor care cunosteau naravul vajnicului pazitor sa investeasca in licori cu grade multe pentru rosii, ardei, castraveti si alte legume… Eram asa de absorbit de munca de deplasarea seara la locuinta vremelnica intr-o camera din amenajarea de santier pentru relativ nou prin 1984 realizatul sistem de irigatii la care fiecare stab care pastorea zona facea tot felul de distrugeri ca sa faca ceva in loc. Acolo erau vase de wc zdrobite cu bazinul de apa din fonta grea la acea vreme. Atunci cand stateam acolo o minte luminata distrugea cochete apartamente ca sa faca o sectie a unei intreprinderi chimice Giurgiuplast… In gara era un stejar trasnit. L-am vazut din tren cand in perioada scarpinatului oltenesc am calatorit la Giurgiu. Nu visam eu ca toata zona avea sa ajunga precum fostul falnic stejar trasnita de prostia si rautatea romaneasca, germenii erau si pe atunci si incepusera cu acea turbare cu care un complex de constructii trainic facute in pustiitate dar accesibil pentru lucratorii sistemuluiu de transformare a energiei electrice cu un constiincios responsabil care nu parasea incinta protejata in timpul programului conform instructiunilor si de care gurile rele spuneau ca a lui frumoasa sotie nu se tinea cu un jandar ca in cantec ca nu exista arma la vremea aceea ci cu focosul mustacios sef de gara... Si salbaticia are barfa ei.. Era un prim semn a ce avea sa vie, ceva trainic, minunat realizat ca pentru ei de cei care lucrasera la sistemul modern de irigatii a fost ciumpavit pentru varii utopii... de sistemul de irigatii ce sa mai vorbim...  i-a venit si lui randul!!