expozitia mea virtuala: august 2019

duminică, 25 august 2019

Gara din Stanesti

Nea Petrica paznicul infirm al locatiei Giurgiuplast care a fost leat cu fostul sef al securitatii teleormanene si care isi amintea cand vedea Dacia bleu a colonelului lasand o dara groasa de praf ca a fost sergentul subunutatii unde in calitate de fost coleg de scoala si vecin il corcolise pe viitorul ofiter superior dar nu vorbea cu manie, filozofa doar la drumurile intortocheate ale vietii. Avand pamant mult luase multa bataie de la tatal lui ca sa lase aiurelile cu cariera militara, el trebuia sa vina sa munceasca la pamant ca altfel cine...

Acum 150 de ani turcii au construit calea ferata Bucuresti-Giurgiu nu de drag de cei ce erau pe aicea ci ca sa ajunga mai repede in raialele lor ce aveau de carat din bogata tara saraca…Am facut naveta alaturi de sute de ofiteri si diferiti alti oameni care munceam pe undeva pe traseul liniei sarbatorite astazi. Dar podul de piatra de la Gradistea s-a daramat si trenul s-a suspendat nu ca la japonezi, Doamne Fereste ci din Mersul Trenurilor. Acuma in afara propsperitatii trocaristilor care rad si se imbogatesc pe cadavrul liniei moarte de prin 2007 (incet incet ajunge la secol) se merge cu trenul inclusiv cele internationale ca cei de trista amintire au facut si pod al prieteniei spre pretinii bulgari ca scarpinatul oltenesc. Trenul o ia prin Videle si de acolo direct la Giurgiu. Am vazut acum ani buni Gara Progresu de pornire pe traseul aniversat de unde mi-a ramas in amintire sfungul de campioni in atletism pe care noi cei ajunsi cu tramvaiul il alergam bucata buna de drum pana pe peron si spre cinstea mea nu am vazut niciodata spatele ultimului vagon in zare… Era boierie daca veneai cu autobuzele care aveau capatul chiar langa peron ! Acum trona o ruina de palat de rromi avand ca fundal balarii de inaltimea unui cal cu calaret… Nu stai prea mult ca ai de la cap de tramvai trocariciuri catre unde vrei si chiar unde nu vrei… Am pictat pe ruta Videle-Giurgiu din vremea cand veneam normal de la Giurgiu la Stanesti gara de acolo unde ca stagiar am fost ajutor al sefului de ferma a IPILF-ului giurgiuvean ferma de legume cu peste 300 ha. Nea Stelica paznicul harsait la voce, cu chip vanat si costum de vanator cu jeg peste jeg si deasupra alt jeg, cu un puscoci in dotare avea un pat cu lada in baraca. Cautand niste acte a ridicat un pic canapeaua si am zarit sute de sticle de toate licorile mai ales tarii musai imbuteliate si cu eticheta nu asa... Era si normal la o ferma dubla ca suprafata sa existe si o asemenea aprovizionare din partea celor care cunosteau naravul vajnicului pazitor sa investeasca in licori cu grade multe pentru rosii, ardei, castraveti si alte legume… Eram asa de absorbit de munca de deplasarea seara la locuinta vremelnica intr-o camera din amenajarea de santier pentru relativ nou prin 1984 realizatul sistem de irigatii la care fiecare stab care pastorea zona facea tot felul de distrugeri ca sa faca ceva in loc. Acolo erau vase de wc zdrobite cu bazinul de apa din fonta grea la acea vreme. Atunci cand stateam acolo o minte luminata distrugea cochete apartamente ca sa faca o sectie a unei intreprinderi chimice Giurgiuplast… In gara era un stejar trasnit. L-am vazut din tren cand in perioada scarpinatului oltenesc am calatorit la Giurgiu. Nu visam eu ca toata zona avea sa ajunga precum fostul falnic stejar trasnita de prostia si rautatea romaneasca, germenii erau si pe atunci si incepusera cu acea turbare cu care un complex de constructii trainic facute in pustiitate dar accesibil pentru lucratorii sistemuluiu de transformare a energiei electrice cu un constiincios responsabil care nu parasea incinta protejata in timpul programului conform instructiunilor si de care gurile rele spuneau ca a lui frumoasa sotie nu se tinea cu un jandar ca in cantec ca nu exista arma la vremea aceea ci cu focosul mustacios sef de gara... Si salbaticia are barfa ei.. Era un prim semn a ce avea sa vie, ceva trainic, minunat realizat ca pentru ei de cei care lucrasera la sistemul modern de irigatii a fost ciumpavit pentru varii utopii... de sistemul de irigatii ce sa mai vorbim... i-a venit si lui randul!!

sâmbătă, 24 august 2019

Avioane si piloti, bucurie pentru hoti !

Lumea arde la propriu, a fost o carte si un film Arde Parisul si acuma cu creaturile noi pe piedestalul lui Napoleon chiar i-a ars cireasa de pe acel tort cladit de mai bine de 1000 de anisori in acel unic cuib de cultura si civilizatie umana! Arde si padurea amazoniana, la noi sceleratii ard fete nimeni nu reuseste sa dea de cap la toate minunile astea. Mai ard padurici mici de cateva sute de hectare la greci, portughezi, spanioli. La noi mai e cate o batrana de peste 80 de ani care se crede pe vremea cand facea agricultura pentru ea nu pentru mosieri si latifundiari reveniti acuma la retrocedare si furgasire in gasca avand baietii emanati, parasutati, insurubati de aicea si de aiurea… La noi avem astazi meating, parca nu arde dezozonatu’ destul, 100 de avioane cu piloti, mecanici si cisterne nesimtite cu combustibili super truper stau la start si incep sa urle motoarele uneori ucigase pe ici colo in lumea asta nebuna, dar tot timpul poluatoare evolueaza pe cerul fara pic de nouri, cum le zicea poetu’. Care poet ca s-a sfarsit demult cu creierii pe caldaram ca nu era in corul antic acompaniator al jupanilor deci al al cui trebea!

Se schimba literatura

Mare Will, ce mic ai ramas fata de cum ai vazut tu nimicnicia omeneasca. Ai spus prin gura unui personaj al Domniei tale ca e ceva putred in Danemarca. Uite ca astia au scapat de putreziciune si sunt model in lume in ce priveste un stat cu toate ce il compun. Nu isi vand nici macar tara! Tara lor nu a altora… Putreziciunea e la noi unde, dupa ce Papa de la Roma spunea candva ca era Gradina Maicii Domnului, de 30 de ani am ajuns asa de putrezi ca practic noi datorita eternilor tot de 3 decenii emanati, tehnocrati, democrati, patriotarzi etc. suntem putrezi si putreziti in tot si toate pana in maduva oaselor… Cu putregaiurile care au parazitat tot si toate ca lacustele romanofage… Asa sa ii ajute Dumnezeu pe putrezitorii de ieri, de azi si de maine….

sâmbătă, 17 august 2019

Somnul natiunii creeaza monstri

vineri, 16 august 2019

Martiriul Brancovenilor si nu numai

Este comemorat astazi 16 august de catre Biserica Ortodoxa Romana martiriul unuia din cei mai rafinati si bogati domnitori romani. Constantin Brancoveanu a insemnat o culme a civilizatie de pe aici. Arhitectura, cultura, toate cele fine ale mintii si spiritului au avut alta forma (de retinut originale nu copiate) in scurta lui epoca de domnie. Pizmasia care astazi nu mai are, iuropeana fiind puterea, buturuga si iataganul turcului dar are alte forme si mai parsive si oculte ingaduite cu diplomatie sub voalul democratiei, antipenalitatii si atator mizerii pentru ai lor de jupanii de azi situati acum la vestul amaratei romanii. Para si denigrarea atat de actuale azi au avut una din formele cele mai urate, strigatoare la cer, privitor la familia Brancovenilor. Dumas citeaza in Fiica Marchizului, (o minunata fresca a ce a insemnat teroarea in timpul marii inclestari a vietii cu moartea care urma sa fie Revolutia Franceza) : Dante, acel pictor al marilor dureri a spus : «cel mai mare chin in lume este sa iti amintesti de zilele fericite cand esti nenorocit!» Cum oare a fost cand avea capul pe butuc sufletul omului ales, constient de mizeria celor din juru-i care ii sarutau picioarele pentru orice nimic. Si fusese viu martor la uciderea fiilor sai! Cata demnitate si impunere cata credinta din partea tuturor celor executati care nu au conceput sa se lepede de credinta sau sa fie de a doua zi dupa chipul si asemanarea vandutilor si vanzatorilor de neam si credinta. Toti alearga dupa nimic astazi si zilele trec fara ca poporul acesta sa aiba habar ca totul in binele si gloria lui s-a faurit de oamenii darji, demni si de multe dati martiri maturati de mizeria mizerabililor care cuprinde lumea la ceas de cumpana. Acum cateva zile la Istambul niste femei cu tricou galben stralucitor arbitrau cea mai importanta finala a fotbalului european. Alt mod de abordare a vietii astazi. Ce a insemnat femeia in Imperiul Otoman, la Stambul... cate au fost siluite si aruncate in harem pentru placerea puternicilor lumii otomane efemere de alta data. Eu am vazut intamplatoare sau nu o sfidare, o razbunare bine ticluita a tot ce a fost acolo fata de femeie cand niste muierusti fluierau si dictau unor sclavi masivi moderni care costa la mintea rasucita de azi a evualatorilor miliarde in ce ce e azi valoare: euro, dolari, aur etc. Brancovenii sunt celebrati in calendarul crestin al nostru, toate sunt pe calapoade nu unitare... Dumnezeu nu doarme si daca privesti cu putina cunostinta de isorie cu voie sau fara voie vine odata si odata intr-un fel o plata pentru rau!

luni, 12 august 2019

Ganduri la Adormirea Maicii Domnului

Am fost numiti Gradina Maicii Domnului, oare Adormirea celei mai venerate fiinte de catre crestini asa trebuie sarbatorita, cu arme ucigatoare si demonstratii belicoase. Marinarii au fost de mii de ani ceea ce astazi au ajuns cosmonautii. Au descoperit Pamantul, ce e drept tot platiti si impinsi de la spate de cei avizi de bogatii si sclavi. Au fost carausii marfurilor care schimbate porneau un fel de globalizare. Asa sa ii ajute Dumnezeu pe cei care fac din laic si religios unealta raului si rapacitatii care ii macina. Pacat. Lumea asta cu atatea lucruri minunate fara atata ura si avaritie a unora era tare frumoasa !

Marea sarbatoare incheie Anul Bisericesc, la fel ca si cel agrar el incepe la 1 septembrie. Ce avem astazi in prag de mare sarbatoare e pe calapodul celor care diriguiesc pamantul catre dezastru !