Ilicelul albastru
Micul orfan de mama
La gradinita
Fratele meu
Valentin-George Prorocu: par cam din Africa...imi aduc
aminte de tricoul acela.
Proorocu Angel: Era minunat atunci cand am pictat acest
portret, mai existau casa si curtea copilariei noastre. Traiau mama, tata si
bunica in acea lume aproape curata. Eram independenti de magazine la legume,
fructe, flori si aveam pasari de curte. Colectia de vita de vie de la Perla de
Csaba la Italia, cu cate 2-3 butuci din fiecare soi era deasupra beciului lung
de peste 100 de m. unde o parte din tulceni au stat ascunsi de crimele
razboiului mondial care trecuse de ceva timp, nu il pomenea nimeni, singurul lucru
care ma uimea era ca unii ziceu ca politica e curva, nu intelegeam de ce dar
acum cu durere inteleg... atunci nu stiam ca poate carnagiul acela inutil
pentru prostime facuse oamenii mai maturi, mai constiinciosi si pretuind viata
asa cum era ea. Fara adaosuri inutile, fite si murdarie in toate...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu