expozitia mea virtuala: Publicate

Panoramic Radio Tv 26 noiembrie 1990

Era o publicație speciala pentru programul radio-tv, o citeai fără sa fii obligat sa vezi musai fetele goale de la nu știu ce pagina și tot felul de mizerii...Am publicat și eu acolo câteva desene, printre care și portretul de mai jos al marelui savant Nicolae Iorga și cele câteva rânduri legate de funesta comemorare a uciderii sale.Era o vorba de duh înainte la noi în Romania:De ce este emblematica pentru poporul roman "Coloana Infinitului" a lui Constantin Brâncuși ?Este reprezentativa pentru ca arata ca la noi cum ridica unul capul cum îl strânge cineva de gat, cum ridica unul capul, cum ii sugruma unul și asa mai departe în vecii vecilor pana la...infinit...Mai e o ciudățenie în 1979 când făceam armata la Târgu Jiu, tot spațiul din parcul în incinta căruia sunt amplasate lucrările din complexul sculptural celebru în lumea întreaga era, acolo unde nu erau copaci cum e rondul din jurul coloanei, semănat cu porumb!Schimbarea de macaz face ca acum sub conducerea cam a acelorași oameni, sau a beizadelelor lor aceleași Marii dar cu alte pălării milioane de hectare stau pârloaga și așteaptă investitorii și fonduri... și devin latifundii pentru mizerabilii strangulatori de gaturi de oameni de valoare...pentru ei și legile lor e propice analfabetismul și pornografia... distracțiile și atracțiile zeului ban făcut din matrapazlâcuri nu cu sudoare cum zice mai jos marele martir...Si tot el, poate cu multe pete pe constiinta pentru ca pe langa cate altele a facut si politica romaneasca, a spus: Greselile se repara, pacatele se platesc...

Cred ca trebuie sa explic un pic: inainte de 1989 bulgarii aveau un program tv cu filme care ne atrageau pe noi romanii. Pe Batistei, aproape de fosta Ambasada SUA unde era reprezentanta liniilor lor aeriane afisau programul saptamanal. Fiind un loc central se crea un pic de aglomeratie, mai ales ca unii isi luau notite. Eu am "flatat" TVR dar nu am proorocit ca asa cum fac si cu oamenii de care s-au folosit, noii potentati distrug orice unealta utilizata de ei ca sa fim ce suntem. Asa e si cu deja raposata TVR. Fie-i arhiva pastrata macar ca sa mai avem o dovada ca am fost ce am fost. Arhivele celorlalte televiziuni cu manele si productii cu "VIP"-uri sau actori consacrati care se prostitueaza pentru o bucatica de zaharel data din mana patronilor, umorul fara perdele, cum sunt casele in invadatul acum occident sunt sigur ca vor dainui veacuri ca sa arate ce popor tampit suntem acum.. pardon pentru viitor eram....

Romania Mare

Vadim Tudor avea cel mai simplu mod de achizitionare a caricaturilor: Intr-o incapere imensa, mobilier asortat, in camasa bleu cu costum de calitate, cu o cafea si un whisky in fata alaturi de Szoby Czech, cascadorul, te primeau ca la tribunal, "maestre" era formula de adresare, cel putin mie, daca ii placea o lucrare, avea niste patratele de hartie, scria 400 lei si semna. In 1990 erau bani 400 de lei. Eram in asteptarea marii judecati multi, parca imi amintesc si de Popa Popa's. Parca... Dumnezeu sa il odihneasca in pace, sau cum se zice in religia lui. Sunt oameni care au marcat, prost, sau foarte prost mersul tarii asteia ca sa o duca ei bine sau foarte bine, atata i-a dus capul, dar mai ales pe noi atatea ne-a dus mintea sa ii inghitim... Timpul nu iarta, e cel mai mare judecator, cea mai eficienta sita...

Romania mare

Era imediat dupa revolutie sau ce a fost. Corneliu Vadim Tudor aduna, la partid cred, personal, materiale pentru revista Romania Mare. Nu stiu cum am aflat dar am stat si eu imi amintesc, intr-o casa mare, intr-o camera mare, cu un numar mare de aspiranti cu diferite "creatii" musai proprii. De curand raposatul era plin de el si de viata la o masa, sau birou pe masura importantei omului de cultura si politic care da banul, mobilierul in ansamblu era evident mare si de lemn veritabil ca Romania voita de tribun, el elegant imbracat, la patru ace, sta princiar la o cafea si o bautura tare (si) fina cu prietenul lui cascador (maghiar parca). "Ce faci maestre?" nu mai tin minte daca era numai pentru mine formula de adresare. Daca punea desenul de o parte, lua cu miscari de mare domn un petic alb de hartie pe care scria ceva. Cu acel biletel ieseai biruitor si tot pe acolo in casa aceea mare era si casieria de unde am primit la fiecare victorie (cateva ori) 400 lei. Erau cam cei dinainte de ce a fost. Cam doua perechi de pantofi, un kg. de zahar era 9 lei etc. Desenele mele sunt cel cu pioniera care recita si sindicatele. Am mai publicat dar era foarte dificil pentru ca trebuia sa urmaresc publicatia si daca aparea ceva abia atunci ma prezentam la redactie sa ridic ceva bani. A fost si aceasta o experienta de viata...