Cartoforii

Eram intr-o tabara de pictura si am avut o cumpana. Castigam intr-o noapte la carti, eram innebunit, evident sume mici dar bucuria era mare. Deodata in scurt timp am ramas fara nimic. Asa nu am devenit cartofor, adica nu am devenit un jucator cu patima. O rascruce din mile in viata mea!

Din pacate azi iubitorii de carte au ajuns in era postumana cam precum cartoforii: putini dar impatimiti si la fel de leprosi in ochii majoritatii cu animale de companii si gadgeturi. Nu pot uita batranii din trecutul apropiat care luau cu piosenie o care de la standurile de targ, o deschideau cu respect, citeau incordati fie fragmente din creatii literare fie probleme stiintifice apoi cu sfintenie inchideau cartea, o presau ca sa ramana cum au luat-o si o asezau cu un oftat la locul de unde o luasera. Erau si neoamenii zilei imbuibati, adulati pe la fata si scuipati cu scarba pe la spate care cu un gest nobiliar se faceau ca apuca sacosele pline doldora de carti oferite de cei de pe la standuri cu spatele cocosat de umilinta dar gestul era mimica: imediat sarea sluga, sofer sau subordonat care cu tafna fata de daruitori si obedienta fata de stapan insfaca pungoiul plin de carti, pliante, CD-uri etc…

Din 1992 cand am fost permanent prezent de dimineata pana seara la standul Editurii Ceres al carei angajat eram si acele zile sunt undeva intr-un seif cu amintirile mele cele mai valoroase, am pasit an de an in locatiile unde din ce in ce mai altfel, mai prost este prezentata maria sa cartea acuma cenusareasa care uneori roseste de ce mizerii a ajuns sa contina. Azi cea mai mizera prezenta era standul cu centenarul… Minciuna scrisa sau vorbita are picioare scurte !

Era nitel ascutit vantul, era cu gherute friguletul dar am ramas uimit e drept la ora de pranz de valurile de tineri, fosti tineri si mai ales copii cu parinti si educatori care mergeau voiniceste spre Pavilionul unde candva la inaugurare au fost 11000 de tarani proaspat colectivizati ca razbunare pentru cam tot atatia ucisi democratic de inaintasii falnicilor politicieni „seculari” de azi.

M-a bucurat enorm miscarea asta si am patruns si eu luat de val parca, in interior. Era cald si bine, fara soba cu jar de pus cartofi la copt si tors de motan dar era bine!

Eternii Plesu, Manolescu, Djuvara rasareau pe benerele care cred ca nu se mai refac, vin mereu si se arboreaza pana se vor rupe. Daca se vor rupe! Petre Roman suplu ca un tanar balerin tocmai terminase cu o prezentare, venea Manolescu dupa spusele celei care stapanea cand nu erau elefantii vii ai cimitirului romanesc care mobiliza subordonatii sa faca tot ce trebuia la schimbare de macaz. Carti pentru toate buzunarele si gusturile. O tanara abia ducea o grosime de enciclopedie care continea am constatat opera lui Djuvara. A trait omul deci a avut cand sa scrie istoria poporului asa cum a stiut-o el !

Forfota si setea de a vedea, auzi si cumpara erau absente intr-un fel de labirint circular pe care scria Centenar. Cateva carti aruncate fara nici un supraveghetor in semiintuneric, regina Maria, Ferdinand sau care o fi fost apareau pe o harta cu Romania cum a fost si e cand e cam ca ce are toreadorul ca sa aburesca boul de taur...

Mi-am luat cateva carti, m-am scaldat bucuros in masa de tineri mai ales fara interese prezidentiale sau doamne fereste politicianiste.... Ptiu ala rau!

La iesire iar gherute de gerusor, iar sfichiuiala de vantoasa dar cea mai infernala era acea revarsare de autoturisme si alte de astea pe 4-6 roti. Infern toata lumea vrea inainte dar acolo erau deja altii. Cam ca in viata asta postumana! Cu bune cu rele fusesem in raiul meu acuma iar in iad!

Zile ghilotinante

Ziua contra fumatului dupa ce ieri profitorii au serbat cerniti diabetul. Oare nu viata asta noua cantata de cei care zburda fericiti in noile conditii democratice accentueaza aceste ghilotine pentru amaratul consumator din turma care calca totul in picioare dusa de biciul diafan al publicitatii ajunsa la rang de mare stiinta!

13 noiembrie 1982

Cununia noastra religioasa.

Era doliu national pentru liderul URSS Leonid Brejnev. Emotii dar pana la urma s-a petrecut la restaurant. La Parcul Trandafirilor! E dureros sa vezi ca multi din fotografia de grup din fata Manastirii Plumbuita nu mai sunt. Pana la urma aceasta e esenta casatoriei, mesajul realitatii si religiei nu mirii si nuntasii dainuiesc; dainuie prin familia adevarata OMUL adevarat nu postuman ci asa cum l-a facut Mama Natura, Traditia Stramoseasca si Dumnezeu!

Imagini postale

Va invit pe:

www.postalelemele.blogspot.com

Elvetia 2015

Polonia 1982

Radio Romania 90

De cand ma stiu, in camera mare a casei demolate in 1976 cu o masa de metal imensa rotunda cu picturi minunate in lateral si fete de masa minunat brodate, imediat langa usa era un aparat de radio Orion. Era fascinant pentru mine mic copil ochiul galben care cand era aprins ca si scala cu multe nume de capitale scrise pe ea, butonul acela cu care ca un vrajitor puteai sa auzi voci de oameni de diferite natii cu limbile lor.

A aparut apoi noul Bucuresti 500 un aparat negru mai placut vederii cu un ochi verde si o scala pe care o stiam pe dinafara in timp. Ma bucura la pranz ca era minunata muzica populara care parca ma facea mai proaspat pentru dupa amiezile de scolar. Teatrul radiofonic serial sau nu este dupa mine un tezaur la care din pacate scorneli ce se vor in pas cu lumea scarboasa de azi adaugate intineaza.

Radioul e ceva ca respiratia, vazul. Nu trebuie fals aniversat. El a fost din pacate ca azi nu avem in afara de ce emtie Societatea de Radiodifuziune in majoritatea timpului decat vax.

Vocile de savanti Graur, Sarafoleanu, atatia si atatia educau, Ghitulescu, Grigoriu, azi Ion Marinescu si Adrian Soare si multi altii sunt parte din decor. Recunosc eu nu aleg muzica si divertismentul cum e teatrul iau de-a gata cum se zice azi. Si iau marca Radio Romania. Nu totdeauna suparat de fade tente care ma supara dar cu raul, cu stihiile lumii materiale si mai ales spirituale nu te poti pune, daca te pui ca mine esti ! Har si emisiuni care sa dainuiasca in timp ca ale multor inaintasi nu scule perfide de amagit fraieri. Asta le doresc. Aniversarea e falsa ca toate aniversarile de ieri si de azi. Eternitatea, mentenanta la standardele inaintasilor, viitorul conteaza, parerea mea !

Si nu in ultimul rand copii mei au fost de nenumarate ori la sediul dumneavoastra la concursurile de sah organizate acolo. Era minunat si cu folos!